Cu ochii închişi păşesc prin nisip, printre scoicile sfărâmate. Fiecare bucăţică reprezintă visurile moarte ale oamenilor, care fără pic de remuşcări le calcă. Zgâriată, ajung la malul mării, picurându-i stropi de sânge din talpă. Hipnotizată continui să merg prin apa sărată. Deschid ochii. Sunt înconjurată de negru, fapt care mă sperie. Încep să înot până nu mai ajung cu picioarele pe nisipul fin de pe fundul mării. Sunt departe de mal, departe de luminile oraşului, de zgomotul oamenilor sau de mirosurile de mâncăruri. Sunt doar eu, marea şi valurile. Obosesc şi încet mă scufund într-un alt abis, unul cu peşti, alge, meduze.
"Visurile neîmplinite poartă sufletul în străfunduri nedorite!"(citat-teo si ilinca)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu